Gata cu datul pe după cireș, cu tonele de farduri care ascundeau adevărul cu chipul stafidit. De‑acum e oficial, după Comitetul Executiv de luni. La multe cluburi bălăngăne obloanele și nu va trece mult până le vor trage de tot și vor închide prăvălia. Înjumătățirea contractelor jucătorilor nu e altceva decât un strigăt disperat. „Veți vedea destule cluburi în faliment!”, avertiza Dumitru Dragomir.
Asta e industria răpciugoasă care se cheamă fotbalul nostru. Splendidă catastrofă, cum ar zice maestrul Mușatescu. Totul n-a fost decât un amuzament al conducătorilor, o trambulină pentru o fărâmă de notorietate, fudulia care nu-i lăsa să pună geană pe geană noaptea. Toți își adună acum în palme lacrimile bob cu bob și le contabilizează. Nu mai au de unde să aducă bani de acasă. Priviți la înțepăturile dintre Borcea și Turcu din aceste zile! Cine a fost ultimul care n-a mai dat bani, cine n-a dat acum un an. Ba tu, ba eu. Lor, niciunui alt patron vremelnic, nimeni cu scaun la cap nu i-a cerut să-și vândă tot din casă și să achite notele de plată ale lui Nicoliță, Torje sau Costin Lazăr.
Suporterii au pretins doar un management rezonabil, măcar atât, dacă tot au pus mâna pe câte un club plătind cu bani de coșniță de-o zi sau nici atât. Au alungat suporterii cu voluptate, ba i-au și fugărit cu haidamacii pe străzile din preajma stadioanelor. Imaginați-vă un măcelar care-și pune pe fugă clienții care strâmbă din nas la marfa din galantar și apoi se tot miră de ce-i bate la ușă falimentul.
Cu siguranță că tribuna plină nu e cel mai mănos suport financiar. Dar e magnetul pentru sponsori și reclame publicitare. Care la rându-le… ș.a.m.d. Fără o verigă, nimic nu se mai leagă, se deșiră. În orice business.
Becali, Borcea, toți n-au propus decât un fotbal în leasing. Și-au împrumutat cluburile, grijulii să-și ia ei la termen dobânda. Luni, în Comitetul Executiv, și-au oficializat neputința, nepriceperea.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER